Poem liturgic
îmi exprim trăirea în poem liturgic
nobilul soare mă mângâie pe tâmple
de săptămâni aștept extazul demiurgic
în viața mea minuni să se întâmple.
umblu desculță strâng rouă pe picioare
mireasma ierbii să-mi pătrundă în sânge
izvoarele credinței îmi umplu ulcioare
un fel de agheasmă ce flăcări le stinge.
în mijlocul naturii mă simt în altar
soarele îmi ascultă confesiunea
undeva pe-o stea am un avatar
îmi îndeplinește destinul, misiunea.
speranța din mine are trupul vânjos
topește în raze sentimentul grunjos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre sânge
- poezii despre rouă
- poezii despre poezie
- poezii despre picioare
- poezii despre natură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.