Aş vrea să locuim acolo

Mă trezesc în căsuţa de piatră

scufundată în ceaţa absurdă, insulară,

cu un zâmbet care nu mai e al meu,

părul onix

acoperind

creierul ca o termitieră care se zbate să

găsească

geometria serenităţii,

un plan de evadare plauzibil,

sau măcar

punctul acela care să schimbe cu ceva

mecanica lucrurilor,

dar

ma trezesc şi totul e anost şi aerul e greu,

bile mici de plumb imi perforează plămânii, inspir, expir,

dau perdelele la o parte şi sper la o rază de soare să spargă monotonia,

un deget uriaş să apese

de undeva

dintr-un univers paralel

butonul Exit Game,

să nu mai simt că altcineva îmi

regizează alegerile,

mă trezesc

şi nu aş vrea să mă trezesc uneori,

mi s-au scurs ultimele procente de energie

printre degete,

am visat un poem perfect pentru noi,

ştiu exact ce ne trebuie,

aş vrea să locuim acolo.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!