Șoapte
Ești ca o pată de culoare,
Un fulger roșu-nmiresmat,
Pictat cu grijă pe o floare,
Într-un tablou adevărat.
Ai adunat în tine timpul
Sfidând zâmbind, trecerea lui,
Chiar dacă îți reflectă chipul,
Amprenta lui, a timpului.
Tu ai rămas la fel, frumoasă,
Icoana mea, cum te privesc!
Cum te aștept să-mi vii acasă,
Să te alint, să te iubesc.
Dar câteodată uiți și-s lacrimi,
De te-ai vedea cum te văd eu!
De mi-ai simți aceste patimi,
Ai știi!... te voi iubi mereu.
Eu nu ascult ce spune lumea,
Ea nu te va vedea așa,
Ea nu-mi va înțelege foamea,
De-a te dori, de-a te avea.
Hai vino-n brațe-mi, mă răsfață,
Vreau inima să-ți simt cum bate,
Vom adormi și-n dimineață,
Te voi trezi ușor, în șoapte.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre somn
- poezii despre răsfăț
- poezii despre pictură
- poezii despre inimă
- poezii despre icoane
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.