Suferinţă dulce

Vreau doar să-mbătrânesc bolnav de tine,
Să nu mă vindec niciodată-aş vrea,
Să-mi laşi o urmă veşnic pe retine
Şi-n puls să simt de fapt inima ta.

În aerul din jur îţi vreau mirosul
Şi urmele de ruj pe ceaşca mea,
Iar firul tău de păr ca abanosul,
Să îl găsesc pe pernă, de-o cădea.

Nu am să caut leac, convalescenţa,
Am să o prelungesc atât cât pot,
Te rog să-mi dai, de vrei, să beau esenţa
Iubirii tale fără antidot.

Să mă-ngrijeşti atât cât simţi nevoia,
La pieptul tău să sufăr aş mai sta,
Tu să-mi fi vraci, de asta îţi e voia,
Dar dragostea, te rog, nu-mi vindeca.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!