La rădăcini
Mă-ntorc de unde am plecat, la rădăcini,
stejarii mă umplu de măreție,
cum oare să-mi depășesc limitele,
dacă adâncul nu mă inițiază să urc.
Știu cum se cade dacă n-ai forță
și nu mă las doborât de furtuni răzlețe
izgonite de sunetul clopotelor.
Am scăpat de teama de încleștare,
cred că am o singură țintă
și ea se depărtează mereu,
dar lupta e cu mine, nu cu ea.
Nu știu altă cale mai dreaptă
decât perseverența în acțiune
cu sabia încovoiată deasupra capului
până dușmanul se pierde pe sine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre sunet
- poezii despre stejari
- poezii despre perseverență
- poezii despre limite
- poezii despre frică
- poezii despre forță
- poezii despre dușmănie
- poezii despre depășire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.