Anotimpul din urmă
Rămân cu un gând alb
În margine de albastru
Pierdut din vedere de aripi
Murdare de cuvinte.
Te-am căutat în voci
Ca o piesă de viață
Scrisă la nesfârșit,
În gândul meu alb, rămânând
O promisiune fără istorie.
Să mă privești mai târziu
Prin ochii păsărilor din înaltul cer
Și aș vrea să îți spun din nou
Într-un gând simplu
Că nu am plâns acele zile...
Copacii au făcut copaci în jurul meu,
Și am exprimat sunsul lucrurilor,
În lucruri.
Primăvara și-a luat
Frunzele din toamnă,
Am topit înghețul pentru a tăcea
În locul mângâierilor,
Am devenit copil
Care transforma jocurile
În anotimpuri.
Dar ce folos... acum mă ninge...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre copaci
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.