Ceața
aud ceața cum lasă nostalgia
dincoace de orizont
până la hotarele golului
niciun semn de la acel ceva nerostit
ce roade gândul întors pe multe fețe
trec prin noduri de haos
adunând sunetele sparte de sub pași
în orașul ce aleargă pe repede înainte
în iluzii și brazde de timp
mai există gratii de frică
și pași desculți ieșiți din canale
biserici dezlipite de cer
iubiri sărace de ființă
și-o liniște a negrului domol
cu duceri și veniri topind pământul
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sunet
- poezii despre religie
- poezii despre oraș
- poezii despre negru
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre graniță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.