Lumina stelelor
Cred că florile dimineții nu sunt de ajuns
Pentru inima ta și ochii tăi atât de frumoși
Cred că zâmbetul tău e atât de curat,
Cum izvorul soptește printre pietre,
Ascuns într-o pădure
Orice șoaptă contează, mângâierea ta
Încălzind-o ca o adiere de vânt
Seara și dimineața te desfaci ca un mac,
îmbujorând pereții,
Ca farul bizantin
Și dacă stai lângă mine vei primi
Mângâierea sufletului meu îngeresc pe veci,
Atingând infinitul, cu ochii până la lumina stelelor
Ce limpezesc în culori, dimineața.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre dimineață
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.