Introspecţie

Cerul scăldat în roşul purpuriu
Îmi trimite razele de soare
Ca nişte săgeţi de iubire pură.
O iubire frăţească şi preacurată
Un timp fără de care ar fi prea familiar
Un aer de lumină îmi transmite un mesaj prin îngeri,
Îmi aduce crucea să o car spre muntele cunoaşterii
Umerii goi îmi cară poverile vieţii lumeşti
Curenţi de aer, îmi măsoară tâmplele încreţite de timp
Costumul mi se pătează de sudoare...
Focul din mine arde şi tresar
Călcând pe ghimpi şi metale
Picioarele-mi scăpară şi ma văd intre ceruri
Între vămile sufletului şi ale lumii prinsori
Arunc ultimele cuvinte de mulţumire divinităţii
Urc scările şi rămân pe ultima treptă
Privesc în lumină... viaţa-mi.
Mă bucur de orice trezire şi bucurie
Coloane de lumină se proiectează printre săbiile justiţiei
Conştientă păşesc, fără a-mi încetini ritmul
Sunt prezentă aici, acum şi în viitor.
Mă regăsesc şi continuu să visez frumos.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!