Sub geana ta
un lup foarte bătrân îmi umblă-n vene
colții săi odată de temut i-arată jalnic
ai crede înfățișarea-i o rugă și pesemne
se vrea la ceasul de pe urmă iarăși falnic
urcușu-i înapoi la inimă e un surghiun
ajunge-ntr-un târziu de unde-a apărut
cu blândele globule ce se descompun
iar mușcătura lui finală-mi pare un sărut
pe drumul colbuit spre plinul lunii azi
mă lasă-n urmă corbii eșecurilor toate
rătăcite izbânzi, amarnici triști nomazi,
le-au dus destinul pe genunchi și coate
acum se lasă-ncet cea mai străină pace
un fel de frig coboară târât încet de lupi
și carnea de pe os grăbită se desface -
iar tu citești și groapa cu genele mi-astupi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lupi
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre superlative
- poezii despre prezent
- poezii despre pace
- poezii despre lectură
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.