Teatru
Îmi ești mormânt în dedesubtul ploii
Și rezemându-te de apă-ți cade
O lacrimă de taine-n cavalcade
Din vechi pe când spre mâine zboară noii.
Zău, azi e-un teatru cu scenarii fade,
Îmi spânzur mințile de albul foii
Și stihuri vin, enigme și strigoii
Și nunta, preot Domnul la izvoade.
Iar prin saliva ta în tine intru
Pe racla gurii când îmi dai sărut
Și mă ademenești sub cerul cintru.
Că răni de-amor pe sânge mi-au crescut,
Privesc la toate cele-n zarvă dintru
Un morb de stele ce-mi coboară-n lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Thalia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
- poezii despre teatru
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre strigoi
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.