Alb - astru
privesc...
răsfrângere în cenușa valurilor,
un chip se arată privirii
tremurător,
cutremurător
vine spre mine secunda din veacul
în care o sirenă
era doar o copilă
și cânta valurilor
odă bucuriei
sau cu glas de soprană
tânguia cerului un dor către ape
acolo încrustat albastru
în valuri
era doar el,
râul,
plângea în lacrimi de nuferi
poveste de dor
fără final
nici trist
sau cu bucurie
ci doar cântec
de dor de sirenă
și lacrimi de nuferi
sărut neprihănit al adâncurilor
pe chip vălurit al apei
și ea....
poate copilă...
poate sirenă...
și el poate râu....
poate Narcis...
între ei... doar puritate
albastră...
de valuri...
albă...
de nuferi...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre muzică
- poezii despre bucurie
- poezii despre apă
- poezii despre albastru
- poezii despre alb
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.