Morminte

să nu jeleşti morminte-n despărţire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când nefiinţa tainele-şi ascute
sub existenţa flacără subţire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea peţire,
în racle-i Dumnezeu şi-n asfinţire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiţi, dar eşti din mine coastă
şi fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de minţile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!