A vorbi, a tacea

Doi intelepti de demult se plimbau
Pe-o plaja inserata cand marea tipa
Vorbind cu aplomb, mai-mai a se certa
Despre cum ar fi drept... A vorbi... a tacea

A vorbi – o coama de talaz inspumat,
A tacea – ca un erg din desertul uscat
A vorbi – idiom ilicit antamat
A tacea – gasind un continent scufundat.

A vorbi – cand tradezi un prieten leal
A tacea – tainuind pe-un intim criminal
A vorbi – cand destrami un secret ancestral
A tacea – asteptand cu un calm de crotal

A vorbi – ca sa umpli acest vechi rebel
A tacea – inchizand acel stramb porumbel
A vorbi – sa astupi cu-un sunet de cinel
A tacea – pentru tine este-un unic fel

A vorbi – animat de-un pahar de tergal
A tacea – stapanit de-un tremens sideral
A vorbi – perorand absolut magistral
A tacea – sub o masca la un carnaval

………………………………………..

Dimineata-n corabii venind ii gasi
Intinsi pe nisip – ostenitii copii
Ei nu vor afla cat timp ei vor mai fi
Cum e oare mai drept … a tacea… a vorbi.

poezie de Andrei Ghita (7 octombrie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Votează! | Copiază!