Oameni înaripați
dincolo de cuvinte sunt tăceri și Icari de fum
care se tot ridică spălând cerul de temeri
niciodată nu o să pot zbura, și-a spus omul în sinea lui
numai că sinele abia așteaptă noaptea
și atunci rupe lanțul;
zboară unde vede cu ochii
și dacă nu mai vede, el simte
mă uit jur împrejur și cred că ne-am mai întâlnit
numai că nu mai știu în care lume
poate că mergeam trecând unul pe lângă altul
sau poate că zburăm care încotro cu treburi
cert e că figura ta îmi spune ceva
fără cuvinte, fără mimică
fără așteptări
spune-mi te rog... ce faci la noapte?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre tăcere
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- poezii despre fum
- poezii despre frică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.