Mama
Mama mea - știu bine-bine,
nimeni nu este ca ea,
face multe pentru mine,
toate, dacă s-ar putea.
C-un surâs, cu-o mângâiere,
orice durere topește,
iar de-a fost, mâhnirea piere
și nimic n-o amintește.
Fruntea, pleoapele-i plecate
spre obrazul său frumos,
petrec blând, lăsând uitate
faptele-mi fără folos.
Cu bețigașul de zână
desenează-un curcubeu
și îl pune să rămână
în visarea ce-o vreau eu.
Soare, Lună, cer cu stele
adună vorbele ei,
în povești cu prinți, castele,
cu Sânziene și zmei.
Câte sunt, am să opresc
gânduri venite în goană,
mai întâi să mulțumesc
mamei dragi, chip de icoană.
poezie pentru copii de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre mulțumire
- poezii despre icoane
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.