La noi bătrânii stau la drum
E câmpu-n hibernalul somn de seară.
Pictându-și sângele peste Gorgan
Discret se-ascunde soarele de țară,
Bonom merge spre casă biet țăran.
În râul lângă sat își udă fața
Și-nmoaie talpa ca-ntr-un râu de foc.
Din suflet cearcă să-și alunge greața
C-un ritual de rugă de noroc.
Cu vecini stătea cândva ieșit la drum,
Trasînd viața-n vorbe evazive,
Cu glas căznit de înecăciosul fum
Al țigărilor în seri tardive.
Au îmbătrânit în gând apăsător,
Ruga le-au dezintegrat păgânii.
Dumnezeu nu înțelege soarta lor,
Ori de ce blajin plâng azi bătrânii.
poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre râuri
- poezii despre țărani
- poezii despre vecini
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.