Verde aprins
nu mă lăsai a spune nimic
între două depărtări
între două chemări
îți ștergeam lacrimile de adevăr
și minciună
de pe obraji
cu o năframă de suspine
cu un petec de cer
tu nu mă lăsai a spune nimic
prin ochii încețoșați
ai serii
îmi acopereai gura
cu un apus de pasăre
cu un sărut stingher
cu o inimă frântă
cu o inimă de frunză
de verde venin,
aprins
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre minciună
- poezii despre inimă
- poezii despre gură
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.