Ce va să vină...

voi da like zilei acesteia nici măcar începute
aşa cum acorzi prezumţia de nevinovăţie... de neurâţenie
necunoscutului pe care destul de probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne şi oase

realitatea se va abţine
(de) la eventuale pronunţări de sentinţe
în virtutea memoriei devenite afective
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii

*
nu poţi băga mâna în foc
pentru ei doi
că vor fi împreună
dar sigur au avut o cină frugală:
taina ratată în conjuncturi personalizate

şi viaţa...

viaţa merge înainte... fuge... aleargă... goneşte... se depărtează... se îndepărtează... dezertează... ne dezertează....

între timp
traversăm pe Ştirbei ca şi cum
am cădea dintr-o galaxie într-alta:
praf de stele incrustat în asfalt
supernove zăcând în vitrine zdrenţuite

! acostare benignă
aceste ţigănci cu dinţi albi şi rochii suprapuse
cerşetori fără (re)sentimentul sfârşitului de aprilie
jena lor ridicându-se.... infiltrându-i pe trecători
până la coşul acesta uriaş ce închipuie
Paştele trecut cu vederea

slujbe aparent paşnice derulează în biserici timpuri pseudocirculare
nişte sacerdoţi prefaţează "viaţa ce va să vină"
prin prisma erorilor individuale

! ne rugăm pentru ei

până una-alta dau like zilei acesteia nici măcar începute...
... atât de si(n)gure

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!