Crestături în nor

(Unui dac liber)

nici nu ştii
când ai să fii muşcat
de visul primăverii
(cu-atât mai mult
cu cât tu însuţi eşti
o mică reverie-n univers).
vremea este a tăcerii de opal,
a învierilor,
a crudului sălbaticului verde.
nu e nici umbră de iluzie,
nu e acum prilej de teamă –
fulgere, ploi ori negrul-iute-al norilor
ne fac şi mai strălucitoare
luminile ce se aprind
(ce mai contează micile apusuri
în faţa dimineţilor ce vin?)
când mii de porţi
în mii de flori se văd deschise,
de-ajuns e numai, de eşti liber dac,
să-ţi aminteşti de vechiul meşteşug
de crestător în nor
şi în cuvânt.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!