Bucovina
Bucovina -
mă-ntreb azi cu mirare
cine poți fi tu oare?
Nici nu mai știm și noi
de ne cunoaștem
sau suntem doi străini.
Avem același sânge,
aceeași mamă
pe amândoi ne plânge,
ai noștrii munți
pe amândoi ne-au apărat
și Prutul, setea
cât nu ne-a stâmpărat...
Dar au venit barbarii
și-n stăpânire te-au luat,
și-atât de crud
ne-au separat.
Iar azi cu îndârjire
cerem cu toți-unire
și într-un singur glas
răsune-a noastră limbă
în orice loc retras.
Că azi în țara mare
români din orice zare
cu gândul la-nfrățire
uniți toți în gândire
rup granițele noastre
și toți cu mic, cu mare
cântă.
E sărbătoare!
poezie de Monica Trif (5 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre țări
- poezii despre sărbători
- poezii despre sânge
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
- poezii despre mamă
1 COSTEL ZĂGAN [din public] a spus pe 12 mai 2008: |
Bucovina este patria de suflet a ori- cărui român. Ne doare orice stea pierdută. Și totuși, steaua speranței, încă, strălucește în sufletele noastre. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.