Trenul trebuia să vină
Trenul trebuia să vină. Nu mai vine, nu mai vine.
Singur timpul e de vină pentru gara în ruine,
Dar desigur, călătorii ce așteaptă pe bănci pline
Vor mai spune, vor mai scrie despre trenul ce nu vine.
Despre el vor zice multe, că e plin de flori de gală,
Locurile le-or descrie în manieră ideală,
Îngeri ce coboară-n stații, îngeri care iar se urcă
Minților în ațipire le vor da prin vis de furcă.
Însă-n săli de așteptare zac schelete opaline,
Fiecare ca-n rășină încleștat biletul ține.
La ghișee trist suspină funcționare sibiline.
Trenul trebuia să vină. Nu mai vine, nu mai vine.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionuț Ștefan Blesneag. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre idealuri
- poezii despre gări
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.