Căderea petalei de cais

luna s-a căţărat până în vârful celei mai înalte crengi
şi asemeni unui acrobat se leagănă
ascunzându-şi surâsul în spatele unui nor răzleţ
câteodată o apucă un chef nebun de joacă
şi nu mai ţine cont de protocol
o floare de cais speriată cumva de acest balans
încearcă să-şi strângă petalele la piept
numai că una dintre ele, ameţită de parfum
se lasă pe spate dorindu-se iubită
şi nici nu bagă de seamă că s-a desprins
şi că pluteşte uşor depărtându-se de celelalte
e fericită. nu bănuie că moartea i s-a strecurat deja în vise
încreţindu-i faţa imaculată
pământul suspină aşteptând...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!