Banchetul lui Alexandru cel Mare
(adaptare după Pseudo-Calistene)
"În săli de marmură sclipind
Sau în noroi de aș muri,
Îmi e la fel. Ce-ar mai conta?
Oricum ar fi, e moartea mea:
Tăcută mă va-nvălui
Și tot ce-a fost s-ar nărui,
Și cuceriri vijelioase,
Și vise nobile, frumoase,
Iubiri în cuib de catifea,
Pe nimeni n-ar mai desfăta
Și nimeni nu s-ar veseli,
Sărutul ei când l-aș primi.
E moartea mea o masă-ntinsă,
În luxul unui viu banchet,
Cu trufandale berechet
Și lumânări, flori de-amarante,
Amfore duse de bacante,
Într-o tăcere ancestrală,
Căci sala balului e goală,
Intrarea fiindu-le lăsată
Doar celor ce n-au suferit vreodată."
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre sărut
- poezii despre lux
- poezii despre lumânări
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.