Plouă
E vineri și stau pălind
Sub frunza de pin, jălind,
Cu ochii cerul cuprind,
Slove pe brațe-i întind.
Bucium sună tânguios,
Zguduie codrul nervos,
Îmi adună gând umbros
De pe mușchiul crud, ploios.
Scriu cu foșnetul de ploi,
Cu flori de cireș altoi,
Cu lumina din zăvoi,
Pe al vieții albe foi.
Plouă în sufletul mut,
Inima e grea, de lut
Sprijinită de abis
Îmi vorbește de un vis.
Lupii urlă, câinii bat,
Zorile s-au așezat,
Vântul șuieră turbat,
Scoate râsul la mezat.
Printre ramuri, delirând
Se agață-n griul gând,
Luna se stinge, urlând,
În căuș, roua prinzând.
poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.