Dorințe
Tu mă știi precum mă știi: mândră, tandră, voluptoasă,
Veșnic pusă pe șotii, veselă, copilăroasă,
Dar te-ncânt așa cum sunt, nebunatică, acidă,
Mierea mi-ai gusta flămând din scăfița bicuspidă,
Să-ți încerci... ai încerca arcul tău de arc de cerc
Să scruteze matca mea, când prin vene îți alerg.
Mă chemi, cum m-ai tot chemat, mai temeinic, mai în șoapte,
La preludiul mult visat, să guști merele necoapte...
Te roșești când mă dorești despuiată și obscenă,
Tainele să-mi răscolești pătimaș și fără jenă.
Tu mă vrei, de mult mă vrei, ca un lup flămând de carne...
Să te-nfrupți din nurii mei, goală de sfieli și haine
Și te frângi de când îmi plângi sărutarea, fără lacrimi,
Te topești, te pierzi, te scurgi, arzi ca rug aprins de patimi.
Dar nicicând n-ai avut gând... mult venusta jinduită...
Perpelită-i ea, la rând, pe-același rug pironită.
poezie de Mirela Minuța Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dorințe
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre sărut
- poezii despre senzualitate
- poezii despre plâns
- poezii despre mândrie
- poezii despre miere
- poezii despre mere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.