Serbarea ființei
dintre posibilitățile infinite
ale spaimei
mă gândeam că-mi este chiar dor
de infinitul oceanului tău
ce-și desfășura
o mie și unu de anotimpuri
când toată natura
se-ndrăgostește de toată natura
și-atunci...
țipând serbarea ființei
alegeam o nouă dimensiune
de a iubi
colții luminii
și așteptarea topea
cu o somnolență lucidă
adânc
gratiile singurătății...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ana Ștefănescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre spaimă
- poezii despre singurătate
- poezii despre posibilitate
- poezii despre ocean
- poezii despre natură
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.