Mieii plâng precum copiii

Miei, cu plâns ca de copii,
Drăgălaşi, vioi, zburdalnici,
Ţopăiesc peste câmpii,
Întrecându-se năvalnici.

Unul cu boticul umed,
Lângă mamă, cuminţel,
Ar sări ca şi un ied,
Da-i şoptise un căţel,

Să nu-şi părăsească mama,
Că va fi amar de el,
Că de Paşte vine drama,
Va fi dus sub păducel...

Nu a terminat cuvântul,
Că un corb inteligent,
Ia spus: "Taci precum mormântul,
Că îl înspăimânţi, Sergent!

Stai în turmă, liniştit,
Cu mămica ta, copile,
Şi să fugi de vezi cuţit,
Să te-ascunzi prin vers şi file,

În poveştile duioase,
Unde mieii drăgălaşi,
Sunt fiinţe preţioase,
Cu plânset de copilaşi..."

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!