De ce te-aș crede?
De ce te-aș crede?
Când firea ta lunatică zilnic mă contrazice,
De ce te-aș înțelege?
Când nimic din omenie
Nu văd în urma ta,
Ca să mă pot dezice.
De ce vorbele tale bine alese
Nu pot să le mai cred?
Cum știu că vara prin ger n-am cum s-alerg.
În ochii tăi văd marea zbuciumată
Și nerăbdarea scopului dorit
Fierbându-ți firea toată,
Ca vulcanii în clocot sub pământ.
De ce să te înțeleg?
Când nu mă înțelegi,
Deși vorbim aceeași limbă,
Nimic între noi nu se schimbă,
La ce să mă aștept?
Să mă încred în tine
Și în mândria ta cu ton tăios,
Când cele ale vieții
Îți sunt mereu pe dos
Cu mici excepții,
De ce, nu înțelegi?
Că dragoste cu sila nu se poate,
Numitorul nostru comun e prea departe,
Nu forța nota, că nu e bine,
Visurile noastre au alte zări.
De ce, nu înțelegi?
Că ce vreau eu, tu nu poți să-mi oferi,
Oricât, te-ai strădui.
Eu vreau sublimul înnobilat sub stele,
Pe Pământ, ca și în cer.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încredere
- poezii despre vulcani
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.