Azi doar tăcerea

Azi doar tăcerea să vorbească,
Şi-n zarva-i prea asurzitoare,
Buchetul anilor, în glastră,
Să-l punem, floare lângă floare...

În încăperea luminată,
Homeopatic şi divin,
Cu vaga luminiţă dată,
Doar de tăciunii din cămin,

În vechea casă, ce adună,
Noian de tandre amintiri,
Ce parc-ar năzui să spună,
Frânturi de stranii povestiri,

Să ne-amintim de vremea-n care,
Legaţi eram de-un jurământ,
Şi când pluteam prin lumea mare,
Un singur trup, un singur gând...

Eu să îţi mângâi părul nins,
Cu mâna vag înfiorată,
Să văd că-n ochi ţi s-a aprins,
Iubirea caldă de-altădată,

Tu să rosteşti cu glasul mut,
Cuvânt suav de mulţumire,
Pentru ştiut sau neştiut,
Prinos de tandră fericire...

Cu degetul arătător,,
Un semn să-mi faci, din întâmplare,
Să nu rănesc divinul zbor,
Cu vreun cuvânt rostit prea tare...

Să punem, floare lângă floare,
Buchetul anilor, în glastră,
Şi-n zarva-i prea asurzitoare,
Azi doar tăcerea să vorbească...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!