Pe vechea stradă
Pe vechea stradă, de-altă dată,
Mă poartă pași-mi osteniți,
E amintirea estompată,
Și-i colb pe umeri gârboviți...
Castanii de pe vechea stradă,
Cu triste crengi ce parcă plâng,
Prin ceață lasă să se vadă,
Fațade ce sub ani se frâng,
Ferestre cu obloane trase,
Ce poartă taine-n dosul lor,
Anume parcă ca să lase,
Să încolțească vechiul dor,
Trăit în anii tinereții,
Alături de făptura ta,
Ce dat-a dulce-amarul vieții,
Pe care nu îl pot uita,
Căci vechea stradă de-altădată,
E martor mut al vremii când,
Pășeam cu inima curată,
Un singur trup, un singur gând...
Iar azi tu ești în altă lume,
Pe vechea stradă merg zdrobit,
Și strada parcă n-are nume,
N-are-nceput, n-are sfârșit...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.