Doamne...
Doamne... cât verde crud
se-arată,
colorând sălbatic parcă
culmea cea îndepărtată,
care-i tare zbuciumată
cu florile ei de cireși
care-ți șoptesc să iubești... să iubești!
Doamne... câtă veselie
ai adus,
Tu, pe câmpie!
Ce cald, ce frumos, ce bine,
E aici în brațe la Tine.
În brațe de primăvară
viața-i doar mireasmă caldă,
plină mereu de iubire și petale de fericire.
Doamne.... ce frumos plânge
tot cerul
cu lacrimi de bucurie...
Când frumos dezmiardă norii
crengile înmugurite
ce-s scăldate în fantezia
nopților de primăvară
cu parfum de scorțișoară.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre verde
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre muguri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.