Evaporat în singurătate
Limpezimea bântuiește fantasmele,
scoate nelămuririle din praful dimineții
și le așează confortabil într-un sicriu
cu multe scheme.
Te înăbuși și ieri ca și azi citind cartea
sperând evaporarea vălului
în limpezimea ochilor de banană.
Sublimarea lasă urme adânci, paradoxuri
iluzii cromate în îmbrățișări difuze
scormonind dedesubturile.
Întrebări știute din fântână
au prospețimea sperieturii unor minți de lăcuste
și te-ngrozește sperând atingerea,
apăsat de-atâta singurătate.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
- poezii despre prezent
- poezii despre paradox
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.