Gelozie
Când mă iubește piatra
care mă izbește
absurd abisul vine din adâncuri,
ceața mată hoinărește pe străzi;
coborâm răsfățați în profunzimi,
umbrele își caută singurătatea
se află, se regăsesc, se împlinesc.
Pândim să se reverse cerul.
Ce odios e timpul care ne răsfiră!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Aurel Stănescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre răsfăț
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre iubire
- poezii despre gelozie
- poezii despre absurd
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.