Universul meu bine
știut, în care-am adormit seara trecută și plin
de plușuri gigantice, de minuscule galaxii
de umbre în trecere prin camere de tortură
și gaze
de seră,-n care cresc legume pe filamentele de
păianjeni fățoși la temperaturi fabuloase,
arată acum ca o mare de resturi active în bolul
cu fulgi (?!)
de ovăz consumați dimineața devreme,-nainte
ca iubitele mele simțuri stinghere să cheme
fiecare în parte dumnezeul tranziției fiecărui
titanic
atom chiar peste capul meu sudat între perne
de un fiu iubitor, preșcolar, care umblă pe apa
lăsată deschisă la baie, țintindu-mă cu un laser
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre temperatură
- poezii despre somn
- poezii despre simțuri
- poezii despre seară
- poezii despre păianjeni
- poezii despre legume
- poezii despre laser
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.