Pânza iubirii...
Peste-ntinderi nemișcate, noaptea-și țese pânza-i neagră,
Dintr-o margine într-alta, cu suveica-n mână, aleargă
Răspândind pe boltă sus, perle, stelele argintii,
Doar să-ți lumineze calea, tu de unde ai fi să vii
Pe covor de iarbă-n rouă, să mi-l simți sub tălpi, molatec
Mă găsești sub teiu-n floare, tresărind un vis sălbatec,
Și-n atingeri de sublim și de liniștea din noapte,
Ne-om preface stele-aprinse, ce lumină pân'la moarte
Printre atâtea taine sfinte, tu, să fii doar taina mea!
Și pe țărmul vieții abrupte, brațele, ce-or mângâia
Câte nopți de-acum s-or scurge toate lumi nemărginite,
Vin și lasă numai bine, când văd chipul tău cuminte
Întunericu-i un voal, destrămat, de dor învins
Când alături, mâna ta, mă dezmiardă și prin vis
Și par clipele un veac și eu basm nedeșirat,
Răsucit pe fus de gânduri, între gene întrupat
Și-mi vreau nopțile să fie, lungi și dese, infinit,
Eu să pietruiesc cărarea, lumii ce te-a zămislit
Mai adânc e somnul meu, mai domoale șoaptele,
Ceru-și lustruiește-argintul, mai albit, ca laptele
Și te sorb cu setea unui, condamnat într-un pustiu,
Fără tine, fără noi, nici suspinul nu mi-e viu
Și se împrăștie prin ere și eu zbor să-l potolesc
Vezi iubire, sunt mai vie, mai nebună, dar iubesc
Și renasc de câte ori, te ascund în profunzime,
Strecurat pe buze-n zori, mi te aflu printre rime
Ce-și unesc aripile, într-o caldă îmbrățișare
Țese viața, cu răbdare, pânză pentru fiecare,
Numai mie-mi țese-o pernă, ce-o să-mi legene iubirea
Să se nască-n ochii noștrii, vie precum nemurirea!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre noapte
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.