Anotimpul cu trifoi
Cândva strângeam dorințe din trifoi,
hoinari copii în labirintul verde
și ascundeam la sân un firicel,
cu patru frunze, pentru a nu-l pierde.
Ne amintim ades copilăria,
când alergam prin lanul cu trifoi,
și-i căutăm pe tata sau pe mama,
pe frați, vecini, în liniștea din noi.
Dar i-am pierdut pe străzile oculte
și-n forfota din spatele privirii,
sperând ca răsfoind acum imagini,
să-i revedem pe strada amintirii.
Soarta ieri părea că ne surâde,
azi hoinărim prin viață fără noi,
dorind să retrăim cândva speranța,
pierdută-n anotimpul cu trifoi.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre vecini
- poezii despre trecut
- poezii despre tată
- poezii despre prezent
- poezii despre mamă
- poezii despre imagine
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.