Poem gnostic
Am fi zei pentru o clipă, dacă ne-am iubi, și știi:
Timpul însuși s-ar dișterne să ne facă veșnic vii,
Viitorul și trecutul s-ar desface-n fața noastră
Ca abisul Mării Roșii, în străbatere măiastră.
Am păși (spre care lume?) neprivind nicicând napoi,
Am fi doi, dar acest număr s-ar unifica în noi.
Cugetând spre-aceleași stele și aceeași dulce gnosis,
Am fi rege și regină, Ageratos și Henosis.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ionuț Ștefan Blesneag. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
- poezii despre numere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.