Să mor
Mi-e frig. N-ar trebui să-mi fie. E primăvara peste tot,
Dar nu și-n mine. Eu nu pot
Să uit că mi-ai cerut să plec. Am înghețat și sângele mi-e albastru,
Nu mai curge. Un dezastru.
Stă-n loc. De piatră-i carnea de pe mine și inima a amorțit.
De ce să plec? Că te-am iubit?
Oricum o fac și așa plecată. Și chiar de inima mi-e moartă
Tot stau plângând, pe lângă poartă.
Că poate treci și te oprești și-mi spui că ai glumit sau nu mai știu.
Mi-e sufletul mai mult decât pustiu.
Ce viață am acum când tu nu ești. E seacă, fără aer și cu dor.
Cred c-o să plec de tot. Să mor.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gheață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.