Azur
Când ieși sibilin nereidă din valuri pe țărm euxin
și-mi dărui răcoarea sărutului slatin cu miros de alge,
privirea-mi se scaldă-n azurul mirabil al ochilor tăi
în care se-ngeamănă cerul și marea
și-un soare-n zenit.
Ți-s ochii, divinii, atât de albaștri,
că și Creatorul, în ziua a doua și-a patra,
pe când făurea cerul și marea, și soarele,
ar fi-mprumutat un strop de turcoaz
și-o rază de soare
din cicoarea ochilor tăi.
Dar tu nu erai.
Sărutu-ți azurul și múrmur umilă rugă:
"Preasfânt Ziditorule,
te-ndură și lasă-i intacte
lumina și-azuru-n priviri
ca-n ziua a doua și-a patra!"
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2016)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre Soare, poezii despre sărut, poezii despre cadouri sau poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.