Când
Când mă aplec
Simt doar înalțarea
Pe care universul o trimite
În aureola timpului sacadat.
Când te privesc
Doar boarea dimineții
Mai răcorește dorul
Cel neuitat de visuri.
Când stau în imanență
Cu arcul timpului abisal în pântec
Doar temerea de reverență
Mă mai astâmpără din somnul trezirii.
Cand mă înalț
Tu ai grija de a te coborâ
Spre sufletul scăldat
Ce inundă doar conștiința.
Dar când uit de mine
Mă regăsesc în tine
Și atunci timpul adoarme
Lipit de fruntea comună.
poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre frică
- poezii despre dor
- poezii despre dimineață
- poezii despre conștiință
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.