Vortexul amintirilor
Am dansat cu fulgii o noapte
Dulcele vals al amintirilor în care
Tu erai poemul meu de singurătate,
Eu inima ta vie de dor și de visare!
Te-am ținut în brașa, te-am sărutat mereu
Și temător apraope spre dimineață
Buzele mele au înghețat în visul tău
Rănind trufia și spiritul de viață!
O, fulgul meu, o, poemul meu nespus
Te prind în mâini și plâng pe-ascuns!
Știu... ești o iluzie dar mereu îmi pare
Că și iluzia Iubirii e o consolare!...
Azi în volutele vântului prin fulgi de nea
Vortexul amintirii vai, arde-n inima fiecăruia!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Anton. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre amintiri
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre vals
- poezii despre sărut
- poezii despre singurătate
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.