Titlul unei poezii e ca un ceas de mână
E nevoie să funcționeze corect
și să indice exact
intervalul unei idei.
Poate că gândurile
nu curg neapărat într-o singură
direcție sau o ordine
exactă,
poate, chiar,
se derulează înapoi,
- ca busola unei emoții -
sau minutele au în ele orele
ca un ghemotoc de timpi.
Dar, pentru că poezia
nu are vârstă
și niciodată un cuvânt scris
nu este spus
prea devreme sau prea târziu,
ea
nu se grăbește să fie scrisă
și nici nu-i dăunează
dacă e cu întârziere
citită -
va merge, oricum,
mai departe,
pe drumul ei,
fără de moarte,
chiar și ne-nsoțită.
Nici măcar de titlu.
Brațe și coate
în mâneci albe
se agită pe coridoare
doctorii dau din mâinile
ca niște pescăruși -
sirenele urlă
în mare
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre vârstă
- poezii despre ore
- poezii despre moarte
- poezii despre minute
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre idei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.