Ceainăria își planifică plopii
mi-e dor de întâmplările cu tine
de oameni simpli și zăpezi
de adăposturi în care se ascund de mii de ani
cormoranii
în umbrele feritelor amiezi
câteodată nu am loc pentru mine
sau pentru noi
cei care-ncăpeam într-o singură silabă
a pruncilor născuți în grabă
iubito, mă ajunge un sfârșit
ce seamănă cu o femeie neiubită
parcă-aș mai sta
pe banca întâlnirii premature
se pregătește să mă-njure
această moarte care m-a trăit
acum că sunt iubitul neiubit
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.