Vorbește clar pădurea
Ne vorbește clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând privește securea,
Cea cu chipul de balaur.
Ar mai avea mult de trăit
Și nu vrea să o taie,
În orice an ea și-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!
Nu își vrea brațele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăși să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!
Vrea și cerbii la izvoare,
Liniștiți să poată să bea,
Urșii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!
În sălbăticia mare,
Acea liniște deplină,
Să curgă peste hotare
Și nu faptul că suspină!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre urși
- poezii despre păduri
- poezii despre graniță
- poezii despre dorințe
- poezii despre aur
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.