Primăvara are caii împiedicați
Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineață privesc peste dealuri
și nici un semn sau poate unul foarte mic,
niște flori grăbite au început să-și scoată colțul
chiar la mine-n grădină.
Și iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecați zâmbesc
ca după un somn lung și odihnitor,
noaptea-mi trimite frig și îngheț
și cuvinte bolovănoase la șlefuit.
Primăvara are caii împiedicați
și diminețile cu genele stufoase pe ochi.
Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simți cum urcă prin mine
și voi aștepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
și lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dimineață
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre primăvară
- poezii despre odihnă
- poezii despre lupi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.