Asta este voia Ta

Mi-ai dat glas să strig în noapte
Ca un ropot de migdale
Şi mi-ai pus miere în şoapte,
Să-ndulcesc vorbele tale

Te ascult fără prihană,
Rob al dragostei eterne,
Însă Doamne, îmi e teamă
Că zăpadă-n mine cerne

Cum să pot să-ndur amarul
Ce-l primesc în tot ce simt?
Este foarte dulce harul,
Însă nu pot să te mint

Toate lacrimile care
Curg de pe obrajii lor,
Mă ard Doamne, de ce oare
Le resimt?... şi de ce dor?

Eu nu sunt divin ca Tine,
Sunt doar om, un simplu trup,
Printre suflete străine
Care-l sfâşie şi-l rup

Am un singur scut... iubire,
Dar şi el pare firav,
E atâta învrăjbire...
Crede-mă Doamne... e grav!

Să mă ierţi, nu-mi plâng destinul,
Asta este voia Ta,
Ca eu să adun tot chinul
Şi să-ncerc a-l alina

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!