Altceva viu
am petrecut atât de mult timp prin mintea mea pentru dumnezeu
încât
am uitat să exist
și n-am iubit așa cum iubiți voi
cel puțin nu aici
aici
doar mi-am distrus corpul
și va veni o vreme când oasele mele îl vor proiecta pe dumnezeu putrezind
dincolo de orice gând
dincolo de fericire
să-l acoperi cu degetele
să nu-l mai simți.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre gânduri
- poezii despre fericire
- poezii despre existență
- poezii despre degete
- poezii despre corp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.