Eternul nopților
La fereastră, vin buluc, visele din lumi sihastre,
Biciuind cu nostalgie, toate gândurile noastre
Și-n arpegii lăcrimoase, fulgerul lovește fulger,
Lângă tâmplele iubirii, picuri de-așteptare-mi sânger.
Timpul, parcă-ncremenește suspendat de nori și vânt,
Printre stropii pribegiei și eu vis și ploaie sunt
Ce-o să-ți bată în ferestre, lăcrimare repezită
Din adâncuri, fiara clipei, din blestem va fi trezită.
Și voi picura etern, peste lume, nopți și gând,
Tu, așteaptă-mă-n odaie, de iubire fremătând
Pe-așternuturi de mătase, dorul meu să odihnească
Niciun murmur, nicio șoaptă, de trecut să amintească.
La fereastră, vin vrăjite, iele, zâne, ursitori,
Și petrec în dans nebun, până când se pierd-n zori
Mie-mi pare că-s aievea și mă las în lumea lor
Pic cu pic, se-adună-n suflet, alte picături de dor.
Și se fac lacuri adânci, mai în fiecare noapte,
O dorință, neîmplinită, cu pricepere să înoate
Și cu brațele deschise, mai culeg eternitatea,
Visele, doar visele, își aduc supuse partea.
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre înot
- poezii despre vânt
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.