Impulsul din trup
Așteaptă la porți nevăzute
marile înțelegeri din umbră
ocolind calea luminii din timp.
Se așează cu platoșa șarpelui
la trecătorile de cumpănă
prin muntele nebuniei ce stoarce voința
cu paharul să o arunci.
De la o vreme se iscă-n auz
sunetul durerii în creștere
care-mi respiră dulceața cuvintelor
și risipește arome care înrobesc.
Prin piele se scaldă înserarea,
o simt după asfințitul de pajură
cum pune o monedă pe suflet
ca un scut de ochiul viperei.
Impulsul din trup trece-n uitare,
închide cu zăvorul ușa
în care nemernicii dau cu pietre
până-și pierd cu totul puterea.
Apare din ape un răpitor
ce șterge sudoarea din oglinzi
și se duce-n adânc
de tulburele devine limpede.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre numismatică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.